Nu mă lăsa să mă-îndoiesc
De bunătatea Ta, Isuse,
Când valurile mă izbesc
Și deznădejdi mă hărțuiesc,
Ci-ajută-mă să-mi amintesc
Cuvintele de Tine spuse,
Că-n lumea-n care pribegesc
Necazurile sunt incluse.
Și dacă le îngăduiești,
Nu sunt pentru nenorocire,
Fiindcă Tu nu plănuiești
Să mă dărâmi, ci să mă crești,
Dorind să mă desăvârșești,
Lucrând în viața mea sfințire,
Iar în proces Te folosești
De instrumente de iubire.
Firește n-aș putea vedea
O pozitivă consecință
În încercări, nici n-aș avea
Speranță când e lupta grea,
Dar Tu duci lupta-n viața mea,
Și mă asiguri, prin credință,
Că și atunci când ar părea
Înfrângere, e biruință.
"Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic." Iacov 1:2-4.